In general jocurile din seria Spider-Man au fost o napasta pentru cei care le-au acordat atentie (ma refer exclusiv la versiunile pentru PC). Ultimate Spider-Man, spre deosebire de fratii sai, reuseste sa se dezbare, cel putin in parte, de aceasta trasatura neplacuta. Mai precis, spre deosebire de celelate titluri, acesta chiar poate fi jucat. Sa nu va inchipuiti acum ca este vreun cal breaz, ci doar o alta forma de a irosi talent.
Story
Faptul ca USM poarta acelasi nume cu cel al publicatiei Marvel nu este o simpla coincidenta. Pentru acest proiect, Treyarch i-a angajat pe doi dintre creatorii benzii desenate, Brian Michael Bendis (scenariu si dialoguri) si Mark Bagley (concept grafic). Asadar si aici, ca si in revista lansata acum 5 ani, ne vom intalni cu adolescentul Peter Parker care si-a facut un obicei din a armoniza scoala cu lupta impotriva infractionalitatii. Trebuie ca sa plictiseste ingrozitor!
Pe langa Peter, il vom cunoaste si pe amicul sau dezaxat, Eddie Brock Jr, nimeni altul decat Venom. Acest costum sinistru a fost creat de parintii celor doi, doctorii Richard Parker si Edward Brock, in incercarea de a obtine un leac pentru cancer. Dar, ca in toate benzile desenate, acest proiect s-a dovedit un mare esec. Si, una peste alta, invidia si frustrea lui Eddie il vor transforma in ceva cu adevarat abject.
Gameplay
Daca nu detineti un gamepad nu are nici un rost sa incercati sa jucati USM - combinatia mouse/tastatura ucide gameplay-ul. Asta deoarece camera-view-ul insista sa se reseteze pentru a ramane centrat pe personaj, si pentru ca, asa cum se intampla cu toate jocurile pentru console, pentru a-ti dovedi adversarii si pentru a razbi in fata fizicii jocului va fi necesara o rata ridicata de combinatii de butoane. Dar, daca detineti un gamepad, si daca sunteti mari fani ai seriei Marvel's Spider-Man, puteti sa va apucati linistiti de joc.
Ultimate Spider-Man este un un action game deschis - similar cu GTA. Si in acesta, ca si in toate jocurile de acest tip, veti fi asaltat de o groaza de lucruri inutile de facut: city events (adica va trebui sa opriti vitezomani, sa duceti femei gravide la spital, sa treceti babutele strada si sa faceti pe Cristian Sabbagh sau Emanuel Isopescu, la alegere), 60 (!) de curse contra cronometru, 30 de combat tours (un tur de bloc pe carca baietasilor), si - se putea sa lipseasca? - veti avea incredibila posibilitatea sa adunati tot felul de banuti. Partea tare este ca aceste lucruri vor fi conditii pentru a merge mai departe cu povestea jocului. Plictisiti-va fericiti! Consider ca era decent sa ai posibilitatea sa alegi intre un story-mode si un city-tour.
Daca side-quest-urile sunt lipsite de viata, main-story-ul are din start ceva bun de oferit: veti juca atat ca erou, alaturi de Spider-Man (detinerea unei puteri deosebite implica o responsabilitate pe masura) cat si ca anti-erou, prin Venom. Iar aceasta posibilitate nu se va limita doar la a va incanta ochiul, pentru ca va presupune doua stiluri de joc total diferite: unul care implica rapiditate si prezenta de spirit, si altul care aduce pe noi culmi forta bruta si anduranta.
Numarul de scheme si actiuni pe care le poti face in USM este incredibil de mic dar, in mod surprinzator, comportamentul celor doua personaje este plin de savoare. In timp ce Spider-Man este sacaitor pentru orice adversar datorita reflexului ridicat (de fiecare data cand este in pericol sa fie lovit, un simbol de avertisment iti apare deasupra capului) si a vitezei mari de deplasare, Venom pare covarsitor chiar si pentru jucator. Este pur si simplu de neoprit. In timp ce Spider-Man se dovedeste a fi o tinta imposibila sarind de pe un zid pe altul si apoi drept in capul adversarilor lui (este dragut sa-l vezi cum agata pe cate unul de un stalp de pe marginea strazii aranjat in panza precum un bebelus), Venom abordeaza lucrurile direct, apucandu-si victimele cu tentaculele si storcandu-le de viata,
aruncand cu masini in toate directiile sau zdrobind cu ghearele tot ce ii iese in cale.
Din perspectiva mobilitatii, Spider-Man il lasa pana si pe Flash cu ochii in soare. Mecanica miscarii lui este foarte bine realizata. Se intampla sa ramai de multe ori surprins de ceea ce poti realiza cu un fir de panza. Din pacate, camera nu reuseste decat foarte rar sa tina pasul cu viteza ta de miscare, si tocmai de aceea sunt dese acele momente in care te trezesti lipit de zid sau balasandu-te in directia opusa celei de deplasare. Alt lucru care m-a suprins neplacut este imposibilitatea de a te agata de puncte aflate sub nivelul la care te afli.
Locatia in care iti vei petrece aproximativ 25 de ore din viata (povestea jocului nu reprezinta decat 25%) este formata dintr-un Manhattan si un Queens destul de slab reprezentate.
Aici vei avea de-a face cu o colectie bogata de vedete Marvel (pana si Wolverine este prezent). Si, de aceasta data, am scapat de oameni costumati ca de bal-mascat. Concept-art-ul este "induiosator". Macar pentru asta merita sa te chinui sa avansezi in joc. Si va fi ceva de munca, multe dintre situatii fiind foarte sarace in explicatii cu privinta la ceea ce ai de facut. Va fi un adevarat maraton de invatare prin greseala pe care multi il vor rasplati prin dezinstalarea jocului. As fi fost mai intelegator daca macar camera-view-ul si controlul personajelor ar fi fost mai slefuite, dar cand ai de facut acrobatii mai tari decat ale unui pilot de MiG avand la dispozitie o coada de matura, iti vine sa iti iei lumea in cap si sa faci pe viu cateva giumbuslucuri folosindu-ti balconul drept rampa de lansare.
Concept
Imi aduc aminte de "Driver" unde misiunile se desfasurau in zone destul de mari ca intindere, dar datorita "programului incarcat" (ceasul ticaind, fani in albastru gata sa iti ia un autograf la sectie), nu aveai niciodata timp sa explorezi. Cu toate acestea, jocul deborda de libertate. Puteai termina o misiune folosind un numar destul de mare de rute.
Dar, pentru a promova un "numar" din revista Ultimate Spider-Man cea mai potrivita este abordarea lineara. Fragmentand o poveste foarte bine spusa doar pentru ca niste cifre de marketing arata ca astfel de jocuri nu se vand este mai presus de orice o batjocura adusa fanilor omului paianjen. GTA se vinde bine deoarece ai posibilitatea sa conduci un numar urias de masini, deoarece legea se impune si cu tancul si deoarece trecatorii mai si mor daca vreunul dintre gloantele tale se rataceste in craniul lor. Dar si mai important este ca GTA iti imprima o senzatie deosebita de libertate si varietate (ca si batranul Driver).
Ma intreb de ce in USM, hotii insista sa isi vada de treaba in conditiile in care au luat la cunostinta ca, acolo undeva, un super-erou dotat cu ceva mai mult decat un costum haios si un simt acut al primejdiei priveste asupra lor. Asta cu atat mai mult cu cat, in comparatie cu Spidey, delincventii din USM par niste gaini plouate. De ce e nevoie sa ii dobori cu sutele fara a obtine absolut nici un rezultat? Saracie mare!
Totusi, nu linearitatea jocului raspunde pentru restrangerea senzatiei de libertate a jucatorului, ci lipsa posibilitatii de a alege. Libertatea se defineste prin existenta optiunii, si nu prin caracteristicile spatiului in care se manifesta. Intr-o formulare triviala, libertatea este acea caracteristica a vointei noastre care, aflata la rascruce decide calea pe care s-o apuce. Cum sa ma simt liber daca n-am motive sa iau vreo decizie? In USM ai extraordinara posibilitate de a alege intre a te legana de nebun la capatul unui fir de panza, sau de a te lua la bataie. Trebuie sa iti lipseasca o doaga sa apreciezi o asemenea mizerie.
Faptul ca ai la dispozitie o mana de "unlockables" nu drege cu nimic busuiocul. Copertile de revista si artwork-urile sunt intr-o rezolutie slaba - abia distingi ceva-ceva. iar costumele sunt in mare parte neinspirate. Ce ma intereseaza pe mine sa am la dipozitie hainele lui Peter Parker? Macar de ar fi usor de obtinut.
Video
Personajele jocului arata ametitor, doar au iesit din mana lui Bagley. Sunt convins ca se va lasa cu inimi rupte. Dar coloritul lor nu pica bine in combinatie cu peisajul sters oferit de oras. Am izbucnit in plans jucand USM. Ce sa mai spun de migrena cauzata de perspectiva aiuritoare oferita de un camera-view demn de OTV. Acest lucru este de neiertat unui joc ce implica reflex si concentrare. Ar fi fost ceva daca s-ar fi vandut cu lectii de yoga.
Este aiuritor sa vezi un joc care, desi te bucura cu o mecanica si un design al personajelor foarte reusite, esueaza amarnic in privinta controlului si a dinamicii perspectivei.
Sound
Doar vocile merita mentionate. Fac lucrul pentru care au fost menite: dau viata personajelor.
Restul de sunete pot fi comparate cu ceea ce auzi din spatele unei usi izolate fonic: un bazait infundat. Macar astfel ai posibilitatea sa te linisteste cu ajutorul coloanei sonore, dupa ce o dezactivezi, fireste. E un techno chinuit care are extraordinara abilitate de a iti arde creierii fara sa se foloseasca de tigaie si de ulei incins.
Multiplayer
Ar fi fost grozav sa ai parte de cateva runde de street-fighting in multiplayer. Spidey si Venom intorcand strazile pe dos... Vise! Nu meritam asa ceva.
Concluzie
Dupa cum am spus si anterior, USM este o reiterare a pildei "nu arunca diamante la porci". Nu inteleg ce s-a intamplat pe parcursul realizarii acestui joc. Prea multe idei bune si prea multa treaba facuta de mantuiala. Probabil ca jocul este mai valoros decat las eu sa para, dar partile lui bune sunt prea adanc ingropate in gunoi.
